luni, 22 noiembrie 2010

Anomaliile termice

Administrația Națională de Meteorologie ne-a prezentat mai multe date care cuprind anomaliile termice în luna ianuarie, de-a lungul timpului. O primă constatare: după anii ’80, a crescut frecvența și extinderea spațială a valorilor ridicate de temperatură din luna ianuarie, fenomen ce poate fi atribuit încălzirii globale a climei. Temperaturile înregistrate în intervalul 1-8 ianuarie 2007 au fost peste limitele normale pentru această perioadă. 
Mai jos sunt prezentate valori ale temperaturilor maxime zilnice, care au depăsit 18C, pe întreaga perioadă de observații disponibile pentru acest parametru:
- 1936 – în zilele de 23, 27 ianuarie, la 5 stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a înregistrat la Giurgiu 19.8C;
- 1939 – în zilele de 9, 18, 19 ianuarie, la 7 stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare a fost la Caransebes 20.7 C; 
- 1949 – în ziua de 20 ianuarie, la Orsova 18.5C;
- 1952 – în ziua de 28 ianuarie, la Greaca 19.0C;
- 1960 – în ziua de 29 ianuarie, la Sf. Gheorghe Delta 18.3C;
- 1984 – în ziua de 2 ianuarie, la 3 stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a înregistrat la Rm. Sărat 21.3C;
- 1993 – în zilele de 18, 22, 23 ianuarie, la 5 stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare a fost la Patarlagele 20.0C;
- 1998 – în ziua de 13 ianuarie, la Curtea de Argeș 18.8C;
- 1999 – în ziua de 7 ianuarie, la Voinești 18.5C;
- 2001 – în zilele de 7, 8, 9, 29 ianuarie, la 13 stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a înregistrat la Oravita 22.2C (record absolut lunar);
- 2002 – în zilele de 9, 29, 30, 31 ianuarie, la 28 de stații meteorologice, dintre care cea mai mare valoare s-a înregistrat la Ploiești 20.7C.

Influența încălzirii globale.

Un studiu recent demonstrează că încălzirea globală produsă în partea nordică a Pământului ar putea avea ca rezultat ierni foarte reci. De altfel, subțierea stratului de gheață din partea de est a Oceanului Arctic va genera încălziri regionale ale straturilor inferioare de aer.
Acest fapt poate duce la puternice anomalii ale jeturilor de aer, declansând astfel o răcire globală a continentelor nordice, după cum se arată într-un studiu recent publicat de Journal of Geophysical Research.
"Aceste anomalii ar putea tripla probabilitatea unor ierni extrem de reci în Europa și nordul Asiei. Ierni severe, precum cea de anul trecut sau cea din anul 2005 spre 2006, nu intra în conflict cu imaginea încălzirii globale, ci mai degrabă o completează", spune Vladimir Petoukhov, autorul principal al studiului, cercetător în domeniul climatic la Institutul pentru Cercetarea Impactului Climatic Postdam.
De asemenea, Petoukhov subliniază că în timpul iernii din 2005 spre 2006, când temperaturile au coborât în Siberia cu 10 grade sub nivelul normal, nu au fost observate anomalii privind oscilațiile din Atlanticul de Nord. Acestea sunt, de fapt, fluctuații în diferența de presiune atmosferică scăzută în Islanda și ridicată în Azore, frecvent asociate cu anomaliile de temperatură din Europa.
În același timp, temperaturile din zona de est a Articului au fost cu până la 14 grade peste nivelul normal. Cu toate acestea, anomaliile distincte ale oscilatiilor din Atlanticul de Nord ar putea interacționa cu scăderea stratului de gheață. Acestea se pot amplifica reciproc și astfel pot apărea alte anomalii.