Aplicatii ale fizicii in medicina

Vibroterapia

Presupune folosirea in scop terapeutic a undelor mecanice. Ultrasunetele reprezinta cea mai cunoscuta si evaluata aplicatie a acestei modalitati de tratament, ele fiind unde produse de vibratia unui cristal de cuart atunci cand acesta este strabatut de un curent de inalta frecventa (800.000 Hz).

Efectele terapeutice ale ultrasunetelor

Efecte termice. In contact cu tesuturile, energia mecanica se transforma in caldura. Acest efect se manifesta in profunzime, ultrasunetele avand o mare forta de penetrare. Trebuie insa ca timpul de actiune sa depaseasca 3 minute pentru ca incalzirea sa se produca.

Efecte vasomotorii. Se refera la vasodilatatia subcutanata produsa de ultrasunete, efect asociat cu o crestere a temperaturii tisulare, dar si a permeabilitatii membranelor.

Efecte fibrolitice. In dozele utilizate in clinica medicala, ultrasunetele au avantajul de a produce o alungire a fibrelor tesutului conjunctiv. Pot contribui astfel la tratamentul aderentelor subcutanate sau al hipertrofiilor cicatriceale – sechele destul de deranjante ale traumatismelor si arsurilor.

Efecte analgetice. Prin actiunea directa de micromasaj, ultrasunetele poseda o puternica actiune analgetica.

Efect antiinflamator. Acest efect este produs, probabil, de modificarea permeabilitatii membranelor si de vasodilatatie. Efectul poate fi amplificat prin folosirea unor geluri antiinflamatorii (de exemplu diclofenac), a caror absorbtie este facilitata de actiunea de micromasaj a ultrasunetelor.

Toate aceste efecte fiziologice indica folosirea ultrasunetelor in tratamentul urmatoarelor afectiuni:

- edeme de tip inflamator sau posttraumatic (entorse, periartrita scapulo-humerala etc.);

- dureri intalnite in lumbago, lombosciatica, nevralgii cervicobrahiale;

- cicatrice hipertrofice, reactii aderentiale profunde;

- capsulite retractile;

- in asociere cu electroterapia, orice tip de proces inflamator sau dureros.

Contraindicatii:

- boli infectioase in evolutie (TBC etc.);

- aplicarea pe traiecte nervoase (poate cauza sectiuni) sau la nivelul ochilor;

- folosirea la nivelul cartilajelor de crestere la copii;

- grefe tisulare recente;

- rupturi musculare cu hematom important (poate provoca calcificarea hematomului);

- regiunile lombare sau abdominale la femeia gravida.

Barbalau Ana Maria 

Medicina in lumea fizicii

    

Raze x sau radiatii x

      Unde electromagnetice care nu apartin spectrului vizibil, a caror lungime de unda este de ordinul de marime al angstromului (A), utilizate in medicina pentru proprietatile lor de patrundere prin materia vie si pentru proprietatile lor terapeutice.

Utilizare in scop diagnostic - Aplicatiile medicale ale razelor X sunt de domeniul radiologiei conventionale si al tomodensitometriei (scaner cu raze X); ele au drept scop vizualizarea organelor.

Utilizare terapeutica - radiatiile x mai sunt utilizate in radioterapia externa, dar, capacitatea lor de ionizare fiind redusa, sunt preferate radiatii mai energetice, ca radiatii y, care utilizeaza cobaltoterapia.

       Radiatiile X sunt de natura electromagnetica, deosebindu-se de lumina prin lungimea de unda mai mica.Radiatiile electromagnetice sunt produse prin oscilatia sau acceleratia unei sarcini electrice.Undele electromagnetice au atat componente electrice cat si magnetice. Gama radiatiilor electromagnetice este foarte larga: unde cu frecventa foarte inalta si lungime mica sau frecventa foarte joasa si lungime mare.

       Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda mai scurta decat a luminii si rezulta prin bombardarea unei tinte de tungsten cu electroni cu viteza mare.Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german Wilhem Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente de descarcari electrice in tuburi vidate, respectiv el a observat ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului razbeau in exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau corpurile, impresionau placutele fotografice, etc. El le-a numit raze X deoarece natura lor era necunoscuta.Ulterior au fost numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.

 Tomografia computerizata utilizeaza razele X.

                                                                                                             Sandu Madalina Diana

Aplicatii ale fizicii in medicina :RADIOTERAPIA

Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.

RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca rezultat: - distrugerea celulelor tumorale - mai buna calitate a vietii pacientului - cresterea duratei de supravietuire - tratament paliativ eficient - ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii

Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata poate urma mai multe cai: • poate muri in timpul incercarilor de diviziune • poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp • se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca uneie sau chiar toate sa devina sterile • alterari minore In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea mortii efective a descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii tumorii.

         

                                                                              RAGHINA ANDREEA 10 E

Fizica cuantica in medicina

Medicina cuantica foloseste metode non-invazive de diagnostic si tratament, pentru prevenirea imbolnavirilor si tratamente de recuperare fara medicamente, bazate pe procesele cuantice ale radiatiei electromagnetice si pe informatia energetica continuta in materia vie. Medicina cuantica este bazata pe utilizarea cuantelor de energie, adica, pe doze infime de radiatie electromagnetica destinate diagnosticului, prevenirii si regenerari sanatatii individului.

In anii '60 a aparut primul oscilator quantum (laser). Experienta in timp a energiei quantice scazute generate de laserele terapeutice a demonstrat eficienta lor si lipsa de nocivitate.

Putem defini medicina cuantica ca fiind o noua abordare medicala bazata pe sinteza achizitiilor fizicii cuantice, combinata cu ultimele cunostiinte asupra naturii profunde a fiintelor vii si experienta milenara a medicinii orientale, adica pe realitatea energetica a fiintelor vii.

Dr.Youri Kheffeits medic si cercetator rus in domeniul medicinii cuntice, la Institulul Energetic din Moscova, formuleaza urmatoarea definitie a starii de sanatate:

"Sanatatea consta in armonia relatiilor energetic-informationale dintre individ si natura. Aceasta armonie se exprima prin optimizarea mecanismelor de autoreglare autoaparare si autovindecare a organismului viu. O dinamica activa a sanatatii implica organismul ca intreg, pe plan fizic, mental si spiritual".

Tratamentele cuantice folosesc toate tipurile de radiatii biologic si ecologic pure, pentru a restabili cimpul electromagnetic si starea informationala alterata de factori patologici, aducind acest camp la o stare stabila.Pentru a se obtine acest rezultat,emisiile electromagnetice folosite sunt la unison cu procesele informational-energetice ale organismului viu, altfel spus, ele sunt in rezonanta cu aceste procese.

Tratamentele sunt lipsite de efecte secundare, sigure, ecologice, nedureroase, justificate pe plan economic si aplicabile in toate domeniile medicinii.

Stavrica Florentina-Alina 10 E

Fizica cuantica in medicina

Medicina cuantica foloseste metode non-invazive de diagnostic si tratament, pentru prevenirea imbolnavirilor si tratamente de recuperare fara medicamente, bazate pe procesele cuantice ale radiatiei electromagnetice si pe informatia energetica continuta in materia vie. Medicina cuantica este bazata pe utilizarea cuantelor de energie, adica, pe doze infime de radiatie electromagnetica destinate diagnosticului, prevenirii si regenerari sanatatii individului.

In anii '60 a aparut primul oscilator quantum (laser). Experienta in timp a energiei quantice scazute generate de laserele terapeutice a demonstrat eficienta lor si lipsa de nocivitate.

Putem defini medicina cuantica ca fiind o noua abordare medicala bazata pe sinteza achizitiilor fizicii cuantice, combinata cu ultimele cunostiinte asupra naturii profunde a fiintelor vii si experienta milenara a medicinii orientale, adica pe realitatea energetica a fiintelor vii.

Dr.Youri Kheffeits medic si cercetator rus in domeniul medicinii cuntice, la Institulul Energetic din Moscova, formuleaza urmatoarea definitie a starii de sanatate:

"Sanatatea consta in armonia relatiilor energetic-informationale dintre individ si natura. Aceasta armonie se exprima prin optimizarea mecanismelor de autoreglare autoaparare si autovindecare a organismului viu. O dinamica activa a sanatatii implica organismul ca intreg, pe plan fizic, mental si spiritual".

Tratamentele cuantice folosesc toate tipurile de radiatii biologic si ecologic pure, pentru a restabili cimpul electromagnetic si starea informationala alterata de factori patologici, aducind acest camp la o stare stabila.Pentru a se obtine acest rezultat,emisiile electromagnetice folosite sunt la unison cu procesele informational-energetice ale organismului viu, altfel spus, ele sunt in rezonanta cu aceste procese.

Tratamentele sunt lipsite de efecte secundare, sigure, ecologice, nedureroase, justificate pe plan economic si aplicabile in toate domeniile medicinii.

Gageanu Nicoleta 10E

RADIOLOGIA

Radiologia este specialitatea medicală ce utilizează imagistica atât in diagnosticarea, cât și în tratamentul bolii vizualizate în corpul uman. Radiologii utilizează o serie de tehnologii imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleară, tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission tomography) și rezonanța magnetică nucleară (RMN)) pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia intervențională reprezintă efectuarea de proceduri medicale (de regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către radiolog sau tehnicianul de radiologie.

Achiziționarea de imagini radiologice
Următoarele modalități imagistice sunt utilizate în domeniul radiologiei diagnostice:

Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de captare, apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de raze X care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare pe film. Inlocuind acum radiografia Film-Ecran este Radiografia Digitala, RD, in care razele X lovesc o placa de senzori care apoi converteste semnalele generate in informatie digitala si o imagine pe ecranul computerului. Radiografia simpla a fost singura modalitate imagistica disponibila de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Inca este primul studiu cerut in evaluarea plamanilor, inimii si scheletului datorita disponibilitatii sale largi, vitezei si costului relativ scazut.

ALECU VALENTINA GEORGIANA

10 E

RADIOTERAPIE VS. CANCER

Fizica medicală foloseste concepte și metode din fizică pentru a ajuta în diagnosticarea și tratarea unor boli.
Aplicații ale fizicii medicale:

• Radioterapie
• Diagnostic cu radiații X
• Medicină nucleară
• Radiație neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)
• Diagnostic cu ultrasunete
• Protecția împotriva radiației

Fizica nucleară este disciplina din domeniul fizicii care se ocupă de structura și proprietățile nucleelor atomice. În cadrul fizicii nucleare există părți atât teoretice cât și practice care se ocupă cu studiul reacțiilo nucleare de dezintegrare radioactivă.

Aplicațiile fizicii nucleare sunt foarte diverse. Aceasta este folosită în:

• Astrofizică: doar pentru explicarea formării corpurilor în univers și a apariției materiei – nucleosinteza.
• Arheologie: se face datare radioactivă a artefactelor.
• Medicină: se studiază interacțiunea radioactivă cu țesuturile umane în vederea găsirii de tratamente sau diagnosticare: radioterapie și radiologie.
• Producția de energie nucleară: centrale nucleare, sau tokamak și propulsie nucleară termică.
• Cadru militar: bombe atomice și cu hidrogen și arme.

Pe noi ne intereseaza aplicatii ale fizicii in MEDICINA. Si am sa ma refer strict la medicina in cele ce urmeaza.
Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.

RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca rezultat: - distrugerea celulelor tumorale - mai buna calitate a vietii pacientului - cresterea duratei de supravietuire - tratament paliativ eficient - ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii


Caduceul - simbolul Medicinei. Gravură de Thomas Möser

 MANOLACHE ANTONIO-CLAUDIO

10 E

Gustav Robert Kirchhoff

Gustav Robert Kirchhoff

Gustav Robert Kirchhoff (n. 12 martie 1824, Königsberg, azi Kaliningrad — d. 17 octombrie 1887, Berlin) a fost un fizician german multilateral.

Gustav Robert Kirchhoff a descoperit legile care îi poartă numele în domeniul circuitelor electrice legate de curentul, tensiune electrică și rezistența electrică. A descoperit (împreună cu Robert Wilhelm Bunsen) elementele chimice cesiu (1860) si rubidiu (1861). A activat și ca electrotehnician și astronom. A analizat fenomenele de radiație termică și a formulat legi fizice importante din acest domeniu.

Legile lui Kirhhoff servesc la calcularea retelelor electrice,si anume, cunoscandu-se o parte din marimile care intervin intr-o retea, ele permit sa se determine celelalte marimile necunoscute.

     De multe ori, circuitele electrice sunt mai complicate , continand una sau mai multe surse de energie electrica si mai multe rezistente, legate in diferite moduri alcatuind retele electrice.

          Marimile care intervin intr-o retea elecrica sunt: fortele elecromotoare, rezistentele diferitelor laturi si curentii prin aceste laturi

In general, circuitele electrice nu sunt formate dintr-un singur generator si un singur consumator.Un circuit ramificat este circuitul care contine mai multe generatoare si consumatoare.

Pentru un astfel de cicuit,in mod evident nu se pot folosi legile lui Ohm.

TEOREMA 1 a LUI KIRCHHOFF

                             DEMONSTRATIE

          Consideram un nod de retea in care se intalnesc cinci laturi.Curentii din fiecare latura transporta,intr-un interval de timp oarecare, ∆t, sarcinile electrice Q₁,Q₂ ,…,Q_5..

Deoarece sarcina electrica

1     nu poate sa dispara

2     nu  se poate acumula in nod,                                                                          

 Rezulta ca sarcina totala care iese din nod trebuie sa fie egala cu sarcina totala care intra in nod, adica:

Q₂+Q₃+Q₅=Q₁+Q₄ .Impartind aceasta relatie la ∆t, se obtine:

I₁ +I₄=I₂+I₃+I₅

Nod de retea                                                                       

Evidend, acest rezultat se poate generaliza pentru orice nod in care se intalnesc orcate laturi. Rezultatul este cunoscut sub denumirea de teorema I a lui Kirchhoff.

Teorema Ia lui Kirchhoff:Suma intensitentilor curentilor care ies dintr-un nod este egala cu suma intensitatilor care intra in nodul respective.

 

TEOREMA 2 a LUI KIRCHHOFF

        Din legea lui Ohm pentru intregul circuit rezulta:I(R+r)=E Aceasta relatie cuprinde in membrul stang suma tensiunilor pe rezistentele din circuit iar in membrul drept-tensiunea electomotoare din ochi.

    Suma algebrica a tensiunilor dintr-un ochi de retea este egala cu suma algebrica a tensiunilor electromotoare din ochiul respectiv

∑E=∑RI

-E₁+E₂= I₁(R₁+r)-I₂r₂-I₃(R₃+R₆)+I₄(R₄+R₅)

MANOLACHE ANTONIO-CLAUDIO

                                                                            10 E

Aplicatii ale fizicii in medicina

Aplicatii ale fizicii in medicina

Fizica medicală foloseşte concepte şi metode din fizica pentru a ajuta în diagnosticarea şi tratarea unor boli.

Aplicaţii ale fizicii medicale:

-         Radioterapie

-         Diagnostic cu radiatii X

-         Medicina nucleara

-         Radiatie neionizata

-         Diagnostic cu ultrasunete

-         Protectia impotriva radiatiei

Radioterapia

Radioterapia se referă la direcţionarea controlată a radiaţiei către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.

Diagnostic cu radiatii X

Undele electromagnetice care nu apartin spectrului vizibil, sunt folosite in medicina pentru proprietatile lor de patrundere prin materia vie si pentru proprietatile lor terapeutice.
Utilizare in scop diagnostic - Aplicatiile medicale ale razelor X sunt de domeniul radiologiei conventionale si al tomodensitometriei (scaner cu raze X); ele au drept scop vizualizarea organelor.
Utilizare terapeutica - radiatiile x mai sunt utilizate in radioterapia externa, dar, capacitatea lor de ionizare fiind redusa, sunt preferate radiatii mai energetice, ca radiatii y, care utilizeaza cobaltoterapia. 

Stanica Nicoleta 

Blaise Pascal

Blaise Pascal a fost un matematician, fizician şi filosof francez având contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid. În urma unei revelaţii religioase în 1654, Pascal abandonează matematica şi ştiinţele exacte şi îşi dedică viaţa filozofiei şi teologiei. În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de progamare.
În lucrarea sa cea mai importantă „Tratat despre echilibrul lichidelor“ a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, numită apoi legea lui Pascal. A calculat mărimea presiunii hidrostatice, a descris paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante şi principiul presei hidraulice. El a lucrat la secţiunile conice şi a produs teoreme importante în geometria proiectivă. În „The Generation of Conic Sections (Generaţia secţiunilor conice)“, Pascal considera conurile generate de o proiecţie centrală a unui cerc. Acesta era prima parte a tratatului asupra conurilor (pe care Pascal nu l-a terminat niciodată). Lucrarea este acum pierdută dar, Leibniz şi Tschirnhaus au notat din ea şi prin acestea este posibilă o imagine aproape completă a lucrării. Lucrarea lui Pascal asupra coeficienţilor binomiali l-a condus pe Isaac Newton la descoperirea teoremei binomului general pentru puteri fracţionare şi negative.

Presa hidraulică

Descoperiri in electromagnetism-Michael Faraday

Michael Faraday (22 septembrie 1791-25 august 1867) a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.

În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea aplicațiilor acestuia.

Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți permanenți.

În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice. (figura alaturata )

Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forță (sau linii de câmp) și arată că acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate astfel concepția mecanicistă conform căreia aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forțelor de gravitație.

Faraday arată că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existență a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuațiile lui Maxwell.

Primele cercetări în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului în gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie și răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță legea electrolizei, lege ce stă la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietățile magnetice ale substanțelor,introduce termenii de diamagnetism și paramagnetism.

A elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday), enunțând astfel legea consevării sacinii electrice (1843). Mai târziu, în 1846, arată că energia electrostatică este localizată în dielectrici.

Ultimele sale cercetări arată acțiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.

Ca prețuire a cercetărilor sale și a contribuției sale în fizică, denumirea unității de capacitate se numește "Farad", iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element - "constanta lui Faraday"

Stavrica Florentina -Alina 10 E