Vibroterapia
Efectele terapeutice ale ultrasunetelor
Efecte termice. In contact cu tesuturile, energia mecanica se transforma in caldura. Acest efect se manifesta in profunzime, ultrasunetele avand o mare forta de penetrare. Trebuie insa ca timpul de actiune sa depaseasca 3 minute pentru ca incalzirea sa se produca.
Efecte vasomotorii. Se refera la vasodilatatia subcutanata produsa de ultrasunete, efect asociat cu o crestere a temperaturii tisulare, dar si a permeabilitatii membranelor.
Efecte fibrolitice. In dozele utilizate in clinica medicala, ultrasunetele au avantajul de a produce o alungire a fibrelor tesutului conjunctiv. Pot contribui astfel la tratamentul aderentelor subcutanate sau al hipertrofiilor cicatriceale – sechele destul de deranjante ale traumatismelor si arsurilor.
Efecte analgetice. Prin actiunea directa de micromasaj, ultrasunetele poseda o puternica actiune analgetica.
Efect antiinflamator. Acest efect este produs, probabil, de modificarea permeabilitatii membranelor si de vasodilatatie. Efectul poate fi amplificat prin folosirea unor geluri antiinflamatorii (de exemplu diclofenac), a caror absorbtie este facilitata de actiunea de micromasaj a ultrasunetelor.
Toate aceste efecte fiziologice indica folosirea ultrasunetelor in tratamentul urmatoarelor afectiuni:
- edeme de tip inflamator sau posttraumatic (entorse, periartrita scapulo-humerala etc.);
- dureri intalnite in lumbago, lombosciatica, nevralgii cervicobrahiale;
- cicatrice hipertrofice, reactii aderentiale profunde;
- capsulite retractile;
- in asociere cu electroterapia, orice tip de proces inflamator sau dureros.
Contraindicatii:
- boli infectioase in evolutie (TBC etc.);
- aplicarea pe traiecte nervoase (poate cauza sectiuni) sau la nivelul ochilor;
- folosirea la nivelul cartilajelor de crestere la copii;
- grefe tisulare recente;
- rupturi musculare cu hematom important (poate provoca calcificarea hematomului);
- regiunile lombare sau abdominale la femeia gravida.
Laserii
RăspundețiȘtergereLaserii de intensitate mica folositi in fizioterapie nu au facut proba unei eficacitati clinice semnificative, chiar daca in studii experimentale par a demonstra anumite efecte biologice. Efectul este asemanator radiatiilor infrarosii (efect termic de suprafata). Am incercat in aceste randuri o scurta trecere in revista a celor mai utilizate tehnici de fizioterapie. Rolul lor, repet, este adjuvant, acela de a creste confortul si eficienta exercitiilor de recuperare, indispensabile unei reabilitari de lunga durata.
mihaela pirvu
Laserul cu CO2, Diode la 808-810 nM, sunt frecvent folosite in tratamentul durerii fara a lua in considerare pericolul intrinsec.
RăspundețiȘtergereIn tesutul muscular cu vascularizatie normala, nu apar variatii organice sau structurale la temperaturi intre 37 si 42 grC; la temperaturi intre 42 si 50 grC apare o reducere a activitatii enzimatice, in timp ce intre 50 si 60 grC denaturarea proteinelor este ireversibila. Daca persista iradierea tisulara, dupa o progresiva decolorare catre nuanta gri, se va colora din nou, si la cca 80?C va deveni maro caramelizat prin efectul de coagulare.
Printre efectele constatate se mentioneaza:
- efect antiinflamator
- diminuarea durerilor (acute,cronice)
- intarirea sistemului imunitar prin biostimulare nespecifica
- cresterea sintezei proteice
- reducerea edemelor
- stimularea neovascularizatiei si vindecarea plagilor.
- activarea sistemului neouroendocrin
- crestera ATP si a fosforilarii
Indicatii: acnee, alopecie, cicatrici cheloide, cicatrici recente, arsuri, dermatite,, furunculoza, hematoame, herpes, striuri, epicondilite, bursite, dureri reumatice, arsuri, ulcere varicoase, eczeme, traumatisme, celulita
mihaela pirvu
Efectele fiziochimice ale ultrasunetului
RăspundețiȘtergere* Efect mecanic – reprezentant de vibraţia produsă, care se transmite din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei.
* Efect termic – energia ultrasonică se transformă în energie calorică în mediul traversat prin două modalităţi:
– prin absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene cu degajare de căldură şi amortizare a amplitudinii vibraţiei;
– prin fracţionarea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a două medii (muşchi, os).
* Efectul de cavitaţie
– este un fenomen care constă în producerea de goluri în interiorul lichidului traversat, manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesive realizate de UUS asupra lichidului.
În perioada de compresiune cavităţile dispar după care compactul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantităţi de energie, cu efecte distructive.
În punctele de separare a două medii cu densităţi diferite (os-muşchi, de exemplu) presiunea poate creşte la câteva mii de atmosfere în temperatură, la câteva sute de grade.
În lichide se produce fenomenul de pseudocavitaţie, caracterizat prin degazifierea lichidului.
În practica terapeutică curentă, nu se pot produce fenomene de cavitaţie.
* Efectul de difuziunea
– constă în creşterea permeabilităţii membranelor.
* Efecte chimice
– ca urmare a acţiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducţie, depolarizare şi alterare a structurii chimice a substanţelor.
Efectele biologice ale ultrasunetelor
– sunt incomplet elucidate, se presupune ca în funcţie de intesitatea ultrasunetului (care se măsoară în W/cm2) se produc modificări tisulare minime şi reversibile, la intensităţi mici – 0,7-0,4 W/cm2. La intensităţi medii (10,5-0,7 W/ cm2) au loc efecte fiziochimice şi biologice maxime (reversibile), iar la intesităţi mari (>0,8W/ cm2) apar modificări ireversibile.
– Dozele mici – 0,1-0,5 W/cm2 (0,4W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare. Se produc activări moleculare, creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activitate enzimele glocolice, şi scindează macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (creşte conţinutul de grupe sulfhidril în ficat, creier, rinichi, miocard).
La nivelul tegumentului – se eliberează mastocitele, cu producere de histamină. Creşte permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument substanţe medicamentoase (cunoscut sub numele de sonoforeză).
– Dozele medii – 0,5W/cm2 – 0,7 W/cm2 – produc hiperemie tegumentară, cu vasodilataţii şi în ţesutul subcutanat. Au efecte fibrinolitice prin rupere şi fragmentare tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creşterea metabolismului celulelor local.
– Dozele mari – 0,8W/cm2 – produc distrucţii celulare şi rupturi capilare, din cauza exacerbării efectelor dozelor medii.
În ţesutul muscular – efectele UUS sunt direct proporţionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos – la dozele mici reacţionează prin formare de osteofite, la dozele mari – prin edeme hemoragice, necroze osoase.
La limita muşchi-os se acumulează o importantă cantitate de energie calorică, osul se încălzeşte de cinci ori mai mult decât muşchiul.
–Ţesutul osos la nivelul epifizelor în perioada de creştere este foarte sensibil.
– Sângele – supus iradieri cu ultrasunete – scade proteinemia (albuminele şi globulinele) şi creşte globulinele β, eritocitele se concentrează în grupuri, se încetineşte procesul de coagulare.
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor
1. Analgezice
2. Hiperemiante
3. Miorelaxante
Ionita Madalina
O alta aplicatie a fizicii in medicina este MEDICINA NUCLEARA.
RăspundețiȘtergereMEDICINA NUCLEARA este o ramură a medicinei moderne. În medicina nucleară se utilizează radiotrasatori sau substanțe radiofarmaceutice, care conțin o substanță activă transportoare și un izotop radioactiv. Aceste substanțe se introduc în organism pe diferite căi de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odată substanța introdusă aceasta se distribuie în diferite organe în funcție de substanța activă utilizată. Distribuția produsului radiofarmaceutic este detectată de una aparat detector de radiații denumit gama cameră și stocată digital. Ulterior informația obținută este procesată obținându-se imagini a corpului sau organului studiat. Aceste imagini, spre deosebire de majoritatea imaginilor obținute in radiologie, sunt imagini funcționale și moleculare, adică arată cum funcționează diferite organe și țesuturi explorate sau indică alterările acestora la nivel molecular.
În general, explorările de medicină nucleară nu sunt invazive și nu au efecte secundare.
Exemple de explorari:
-Scintigrafia renală: se utilizează pentru a examina morfologia și funcția renală pentru a detecta anomalii, cum ar fi cicatrici sau tipul de obstrucție al căilor urinare;
-Scintigrafia tiroidiană: utilă pentru a evalua morfologia și funcția tiroidei, mai ales in hipertiroidism;
-Scintigrafia osoasă: se utilizează pentru a evalua boli care afectează oasele și articulațiile, fie de origine tumorală - metastatică, inflamatorie, degenerativă, traumatologică, metabolică sau vasculară;
-Scintigrafia cu Galiu-67 (Ga-67) utilizat in diagnosticul bolilor inflamatorii sau infecții active, tumori și abcese;
-SPECT de perfuzie miocardică
Vibroterapia constă în aplicarea pe piele de vibraţii de joasã frecvenţă (între 0 si 60 hertzi) prin intermediul unui dispozitiv oscilant la capătul căruia se ataşează diferite capete de masaj. Vibraţiile acţionează la nivelul terminaţiilor nervoase producând reacţii cutanate, musculare şi vasculare. În funcţie de frecvenţa vibraţiilor efectele pot fi relaxante sau stimulante.
RăspundețiȘtergere