Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie.
Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un “arbitru” moral.
Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
tanase madalina
luni, 28 februarie 2011
Creaţia nu şi-a istovit tainele
Cu toate descoperirile recente, proiectul ştiinţific de cuprindere a universului într-o descriere corectă, care să-i fixeze, fie şi în linii sumare, procesele şi fenomenele fizice, se află la început. În multe "locuri" din "şantierul cercetărilor" deschis de omenire în univers şi în lumea înconjurătoare stau ascunse rezultate care ar putea schimba semnificativ actualele teorii, care ar putea revoluţiona cunoaşterea ştiinţifică. Potenţialul de surprindere a lumii nu este nici pe departe epuizat. Bolta cerească, explorată neîntrerupt de secole, materia lumii disecată şi cercetată fără încetare în ultimele decenii, lumea înconjurătoare ascund multe surprize. Lumea fizică, surprinsă de căutările omeneşti, este departe de a-şi fi istovit tainele ei.
Cu toate descoperirile recente, proiectul ştiinţific de cuprindere a universului într-o descriere corectă, care să-i fixeze, fie şi în linii sumare, procesele şi fenomenele fizice, se află la început. În multe "locuri" din "şantierul cercetărilor" deschis de omenire în univers şi în lumea înconjurătoare stau ascunse rezultate care ar putea schimba semnificativ actualele teorii, care ar putea revoluţiona cunoaşterea ştiinţifică. Potenţialul de surprindere a lumii nu este nici pe departe epuizat. Bolta cerească, explorată neîntrerupt de secole, materia lumii disecată şi cercetată fără încetare în ultimele decenii, lumea înconjurătoare ascund multe surprize. Lumea fizică, surprinsă de căutările omeneşti, este departe de a-şi fi istovit tainele ei.
Știința încearcă să documenteze caracterul factual al lumii naturale, să dezvolte teorii care coordonează și explică acele fapte. Religia, pe de altă parte, operează în domeniul diferit dar la fel de important al valorilor, scopurilor și semnificațiilor umane – subiecte asupra cărora domeniul factual al științei ne poate ilumina, dar nu le va putea niciodată lămuri pe deplin. În mod similar, oamenii de știință sunt nevoiți să lucreze cu principii etice, unele specifice profesiei lor, dar a căror validitate nu poate fi dedusă din descoperirile științifice în sine.
Alecu Valentina
duminică, 27 februarie 2011
Stiinta sau Religie....
Eu una cred ca stiinta si religia au o singura legatura intre ele...au aceleasi ipoteze...de le niste ipoteze se ajunge la concluzii in domeniul stiintific pe cand atunci cand vorbim de religie vorbim despre ceva abstract..trebuie doar sa credem nu neaparat sa vedem.
Sunt fascinata de faptul ca stiinta iti da ocazia sa vezi ceea ce se demonstreaza sau ce se cerceteaza pe cand religia iti spune doar in ce ar trebui sa crezi sau cum ar fi avut loc unele lucruri greu de explicat.
Prefer mai mult sa cred in ceva concret decat in ceva abstract,dar asta nu inseamna ca nu cred in religie...poate ca mi-ar placea mai mult dac ar exista mai multe "dovezi" in acest domeniu
Este doar parerea mea!
Cristina Dumitru
Sunt fascinata de faptul ca stiinta iti da ocazia sa vezi ceea ce se demonstreaza sau ce se cerceteaza pe cand religia iti spune doar in ce ar trebui sa crezi sau cum ar fi avut loc unele lucruri greu de explicat.
Prefer mai mult sa cred in ceva concret decat in ceva abstract,dar asta nu inseamna ca nu cred in religie...poate ca mi-ar placea mai mult dac ar exista mai multe "dovezi" in acest domeniu
Este doar parerea mea!
Stiinta si Religia - forme de interpretare ale adevarului
Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau.Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre.Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.
Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului.
Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua.In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic di universul spiritual era Big-Bang-ul.
Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang –ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva.
Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva.El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum.
Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat «La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul », el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.De aceasta se ocupa oamenii de stiinta in zilele noastre care au posibilitati de cercetare mai avansate decat Moise.Din faptul ca Dumnezeu a creat cerurile intelegem ca s-a creat lumea spirituala iar prin « pamanturile » intelegem crearea Big-Bang-ului, din care a rezultat pana la urma Pamantul ca planeta fizica deoarece din acest Big-Bang evolueaza un intreg univers acceptat de stiinta.
Moise ne explica mai departe ca « pamantul era pustiu si gol », el deja a facut un salt mare de la aparitia Universului pana la crearea pamantului, ca planeta in jurul unei stele.
Cum s-a creat pamantul in jurul Soarelui – aceasta explica stiinta contemporana.Moise stia mai multe despre istoria Terrei nu si a celorlalte galaxii care au evoluat din Big-Bang.Faptul ca deasupra pamantului era intuneric, aceasta inseamna ca pamantul abia se crease, sau in acest timp se forma, era un amestec de materie si de gaze, nu se putea delimita o atmosfera, iar privit din spatiu firesc ca era scufundat in intuneric.Moise mai explica ca acest intuneric era situat deasupra adancului acoperit cu ape.Aici ar exista mai multe interpretari : pentru Moise nu erau cunoscute clar cele trei stari de agregare ale substantei, deci nu putem sti ce a numit el apa.
« Dumnezeu a zis sa fie lumina », aici exista doua ipoteze : fie lumina de care vorbea Moise era de natura spirituala, fie era lumina produsa de soare.Dar Moise vorbeste de luminatori abia in ziua a patra.Putem crede ca desi soarele a existat inainte de aparitia pamantului, la fel stelele si celelalte elemente cosmice,Dumnezeu a binecuvantat luna, soarele si stelele in ziua a patra dar nu putem crede ca au fost create atunci, adica dupa aparitia Terrei.
Ceea ce explica Moise prin ziua I nu o putem echivala cu 24 de ore terestre.Ziua intai e ceva simbolic, pentru noi poate reprezenta de exemplu o etapa, o era din evolutia unui sistem planetar (sistemul solar in cazul nostru) seara si dimineata erau raportate la lumina ziua spirituala diferite de ceea ce ne ofera soarele pa pamant.Putem asocia ziua intai din Biblie cu era geologica Arhaic din Precambrian (atunci s-a format o crusta solida la suprafata pamantului).Moise nu a insistat pe amanunte stiintifice deoarece era peste puterea lui de intelegere. In ziua a doua se vorbeste despre o tarie prin mijlocul apelor care a despartit apele de ape (de fapt norii);in Biblie cerul era tot ce se vedea deasupra, in conceptiile antice.Echivalam ziua a doua cu Proterozoicul. In ziua a treia se delimiteaza uscatul de ape - este ceea ce in Geologie se numeste supracontinentul Pangaea si oceanul Panthalasa.Apar acum primele forme de viata - echivalent in era Paleozoica apar gimnospperme (flora) si reptile primitive (in domeniul faunei).Evident Moise nu stie sa explice stiintific ce putea sa apara in urma cu 500 milioane de ani.El doar mentiona forme de viata: iarba, pomi roditori.
In ziua a patra Dumnezeu binecuvanteaza tot ce e luminos pe cer.In era mezozoica apar dinozaurii (reptile mari care apoi dispar).Moise nu spune nimic despre aceasta.Era peste puterea lui de a intelege ceea ce nu a vazut niciodata.De aceea el in ziua a treia nu mentioneaza aparitia animalelor - ca elemente de fauna - asa cum in era Paleozoica sunt amintite aparitia reptilelor primitive.Abia in ziua a cincea (era Neozoica) se se mentioneaza in Biblie aparitia primelor animale; stiintific se stie ca in era Neozoica apar mamifere placentare (tetrapode evoluate).Deci Moise nu cunostea formele de viata microscopice.Tot in ziua a cincea mai sunt date explicatii strict crestine. In cuaternar apare omul ca urmare a evolutiei mamiferelor pana la primate. In ziua a sasea Moise pomeneste de fiare salbatice, fiinte taratoare... iar apoi Dumnezeu creeaza omul. Deci putem echivala cele sase zile de creatie cu cele sase ere geologice: Arhaic,Proterozoic,Paleozoic,Mezozoic,Neozoic si Cuaternar. Zilei a saptea nu-i putem gasi echivalent geocronologic; deja apar elemente crestine strict spirituale. In domeniul stiintific, odata cu aparitia omului (homo sapiens) apar perioadele istoriei: preistoria, protoistoria, antichitatea, evul mediu etc.Deci putem considera ca zi a saptea aceste perioade istorice deoarece acum Dumnezeu nu mai are de lucrat; insa Universul fizic isi urmeaza evolutia lui fireasca: se formeaza galaxii, apar si dispar stele, totul este in miscare. In al doilea paragraf din "Genesa" (prima carte a lui Moise) este explicat clar ca in "ziua" cand s-a creat pamantul nu existau forme de viata vizibile cu ochiul liber, iar aburul care se ridica de pe suprafata pamantului poate fi echivalat cu nori de gaze, deoarece planeta era in curs de formare. Cel mai controversat fragment este de fapt versetul 7 unde Moise explica ca Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului. i-a suflat viata devenind viu. Acest proces de creare a omului din pamant a fost de lunga durata, de exemplu cateva sute de milioane de ani sau cateva miliarde (pamantul avand varsta de 5 miliarde); este de fapt evolutia din universul protozoarelor ca animale microscopice existente in scoarta pamantului.Expresia "omul a iesit din pamant" este echivalenta cu "omul a evoluat din protozoare" procesul fiind foarte lung si complex, intre cele mai primitive protozoare microscopice aflate in Litosfera (care pentru Moise insemna tot pamant) si om este o distanta enorma (atat pe scara biologic-evolutiva cat si temporala), dar in Biblie nu este precizata distanta.
Firesc ca in Biblie apar mai multe elemente care nu au legatura directa cu stiinta: omul a fost dus in rai (proces imposibil de explicat prin argumente stiintifice, explicabil doar din punct de vedere spiritual crestin), Moise descrie gradina Edenului (aflata in afara Universului evoluat din Big-Bang)-de fapt omul se spiritualizeaza, nu e capabil inca sa traiasca pe pamant, sufletul lui nu a fost introdus direct in lumea fizica, a fost creat in lumea spirituala (pentru Adam si Eva exista viata inainte de nastere ceea ce pentru noi ceilalti pamanteni nu exista !), i s-a dat un loc in rai, dar el fiind un element rational a incercat imposibilul, a vrut sa depaseasca conditiile de viata impuse de creator insa pentru a depasi aceste conditii a fost nevoie de un element spiritual negativ creat tot de Dumnezeu pentru ca omul sa ajunga in lumea fizica, in universul evoluat din Big-Bang. Curios pare faptul de introducere in lumea spirituala a unui trup fizic; aceasta se explica astfel: din cartile incluse in Biblie avem informatia istorica ca Ilie si Enoh, doi indivizi apartinand speciei umane, dupa moarte trupul lor nu a ramas pe pamant,ei au fost dusi direct in lumea spirituala cu tot cu trup; deci e posibil ca ceva fizic sa existe in universul spiritual.O alta dovada a acestui lucru o constituie afirmatiile unor oameni care au existat pe Terra, care au lasat documente scrise, si care ne avertizeaza ca cei doi prooroci din Vechiul Testament vor veni din nou pe Terra unde vor muri dupa ce isi vor indeplini misiunea.
De aici concluzia ca un trup fizic nu poate ramane definitiv in lumea spirituala;de aceea Adam nu a putut ramane definitiv in rai.
Aceste evenimente pot constitui experimente de unde se pot trage concluzii stiintifice.Noi contemporanii nu putem face asemenea experimente, anume sa facem o legatura fizica intre cele doua medii de existenta. Concluzia e ca se pot explica stiintific evocate in Biblie.
De fapt in urma cu vre-o patru ani stiinta contemporana a semnalat ceva ramasite din vremea lui Adam, undeva in Africa; stirea am auzit-o la radio BBC in 1995.In viitor probabil se vor gasi mai multe legaturi intre stiinta si religie insa mai sunt multe de explicat, de exemplu existenta extraterestrilor.
Nicoleta Sima
Stiinta si Religia...Niciuna fara cealalta!!!
Intr-adevar Ruxi are dreptate, religia este ceva abstract in care noi credem dar poate nu a existat cu adevarat. De aceea s-a inventat STIINTA. Parerea mea este ca intre religie si stiinta exista o conexiune. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un “arbitru” moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental. Cu toate acestea intre cele doua au aparut conflicte datorita ipotezelor si conceptiilor total diferite. Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios.
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut “fraiele” modului in care se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de “bariera intelectuala” sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific. Doua exemple in acest sens ar fi : in primul rand e cazul lui Galileo Galilei caruia, capii bisericii catolice i-au impus sa-si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia Pamantului in Univers. In al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui Giordano Bruno, care a fost ars pe rug de catre inchizitori in anul 1600 pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina (pentru acesta, religiile nu erau decat un cumul de superstitii utile pentru tinerea sub control a popoarelor ignorante).
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina.
Oamenii de stiinta, de regula ateisti, vin sa combata si aceasta teorie a teologilor creationisti. Doar doua exemple in acest sens ar fi :
1) Dupa relatarea biblica, plantele au aparut a treia zi, iar soarele a fost facut abia a patra zi. Daca a treia si a patra zi sunt in mod real “ere”, atunci cea de-a treia “era”, cea a plantelor, a fost lipsita de soare ;
2) Tot din biblie reiese ca moartea (probabil si a animalelor) a aparul pe pamant o data cu caderea lui Adam in pacat. Daca asa stau lucrurile, cum se face ca a existat moarte in lume, conform teoreticienilor de tipul “7 zile = 7 ere”, cu multa vreme inainte ca Adam sa cada in pacat. Dovada sunt formatiunile geologice ce contin fosile dintr-o era apusa de mult. Si totusi Scriptura sustinein continuare ca moartea nu a domnit decat de la Adam incoace. Prin urmare exista dificultati considerabile in aplicarea teoriei de egalare a unei zile cu o era geologica. Revenind la teologii zilelor noastre, acestia sustin ca de fapt sensul cuvantului “moarte”, relatat mai sus, inseamna moarte spirituala, adica separarea spirituala dintre Dumnezeu si om.
Cu toate ca religia nu dispune de dovezi faptice sau logice care sa confirme ideea de putere divina, biserica si teologii lasa impresia ca ar detine niste dovezi aparte, ceva ce ratiunea si stiinta nu ar fi capabile sa combata.
Pentru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei Maria, Invierea lui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura stiintifica.
In final eu cred ca acest conflict dintre religie si stiinta nu ar trebui sa existe deoarece conceptiile pe care se dezvolta fiecare dintre ele sunt distincte: religia este partea spirituala a naturii omului, in care noi credem...cu toate aceste, oamenii sunt dornici sa descopere misterul aparitiei lumii.
Sper ca va placut. :)
Ionita Madalina
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut “fraiele” modului in care se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de “bariera intelectuala” sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific. Doua exemple in acest sens ar fi : in primul rand e cazul lui Galileo Galilei caruia, capii bisericii catolice i-au impus sa-si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia Pamantului in Univers. In al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui Giordano Bruno, care a fost ars pe rug de catre inchizitori in anul 1600 pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina (pentru acesta, religiile nu erau decat un cumul de superstitii utile pentru tinerea sub control a popoarelor ignorante).
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina.
Oamenii de stiinta, de regula ateisti, vin sa combata si aceasta teorie a teologilor creationisti. Doar doua exemple in acest sens ar fi :
1) Dupa relatarea biblica, plantele au aparut a treia zi, iar soarele a fost facut abia a patra zi. Daca a treia si a patra zi sunt in mod real “ere”, atunci cea de-a treia “era”, cea a plantelor, a fost lipsita de soare ;
2) Tot din biblie reiese ca moartea (probabil si a animalelor) a aparul pe pamant o data cu caderea lui Adam in pacat. Daca asa stau lucrurile, cum se face ca a existat moarte in lume, conform teoreticienilor de tipul “7 zile = 7 ere”, cu multa vreme inainte ca Adam sa cada in pacat. Dovada sunt formatiunile geologice ce contin fosile dintr-o era apusa de mult. Si totusi Scriptura sustinein continuare ca moartea nu a domnit decat de la Adam incoace. Prin urmare exista dificultati considerabile in aplicarea teoriei de egalare a unei zile cu o era geologica. Revenind la teologii zilelor noastre, acestia sustin ca de fapt sensul cuvantului “moarte”, relatat mai sus, inseamna moarte spirituala, adica separarea spirituala dintre Dumnezeu si om.
Cu toate ca religia nu dispune de dovezi faptice sau logice care sa confirme ideea de putere divina, biserica si teologii lasa impresia ca ar detine niste dovezi aparte, ceva ce ratiunea si stiinta nu ar fi capabile sa combata.
Pentru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei Maria, Invierea lui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura stiintifica.
In final eu cred ca acest conflict dintre religie si stiinta nu ar trebui sa existe deoarece conceptiile pe care se dezvolta fiecare dintre ele sunt distincte: religia este partea spirituala a naturii omului, in care noi credem...cu toate aceste, oamenii sunt dornici sa descopere misterul aparitiei lumii.
Sper ca va placut. :)
Ionita Madalina
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina.
ARGHIR ALEXANDRA
sâmbătă, 26 februarie 2011
Conexiunea dintre STIINTA si FIZICA
Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.
De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre.
Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.
Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.
Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.
Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.
Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang -ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise.
Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva.
El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat <
Ştiinţa şi religia
Intreaga existenta umana este caracterizata de o tendinta unica -vointa de a cunoaste .Intregul univers uman se zbate pentru a iesi la lumina. Atat la nivel individual cat si la nivel universal, agonia cunoasterii este evidenta. Omul se naste in bezna, in totala necunoastere, si de la primii ani din viata incearca sa inteleaga si sa interpreteze totul, ravneste iesirea la lumina. Omul tinde sa organizeze si sa gaseasca logica in tot ceea ce-l inconjoara. Tendinta de organizare si clasificare e specifica fiintelor, e specifica elementelor caracterizate de o entropie negativa. Luand entropia in ecuatie automat afirmam ca omul este o fiinta ce lupta impotriva mersului timpului,importiva haosului (oare un element iesit din haos poate sa actioneze impotriva acestuia?).
Ştiinţa
Totul este clar, evident, neinterpretabil, rigid. Forma bruta acunoasterii universului fizic. Este o forma de cunoastere publica,exterioara. Ofera raspunsuri. Stiinta este Concreta. Totul este perfect cuantificabil, fiecare cuanta fiind perfect explicata de o serie de legi care se leaga intre ele facand posibila existenta ansamblului. De aici Logica. Logica nu permite eroarea, nu permite presupunerea. Stiinta este perfect logica. Dar cunoasterea prin logica si sensul ei rigid merge pana la un punct. Stiinta are limitele ei, inaintarea in acest domeniu fiind anevoioasa si dupa toate probabilitatile infinita. Universul sta drept dovada vie a incapacitatii stiintei de a intelege totul. Si totus iinaintarea in stiinta nu poate fi posibila daca ea ar fi ghidata doar de logica. Inevitabil stiinta se ciocneste de erori sau ambiguitati unde in mod necesar este nevoita sa faca compromisuri, aproximari. Din clipa Aceea logica dispare, filozofia luandu-i locul.
Filozofia
Este o cale de a cunoaste universul fizic. Maleabila, interpretabila,deschisa, se bazeaza pe intrebari si presupuneri care se completeazareciproc. Filozofia este Abstracta. Logica exista, dar in forma ei deschisa. Este o forma de exprimare interioara omului, intrebarile pecare le pune avand rezonanta maxima doar in sufletul individului.Filozofia completeaza stiinta. Stiinta in clipa stagnarii se ciocneste de filozofie, la fel cum filozofia se opreste acolo unde stiinta este fermasi clara. Filozofia traieste prin intrebari si contradictii. Intodeaunaexista o variabila care lipseste, in orice sistem mai lipseste o ecuatie.Simtim ca ne apropiem de adevar, si totusi logica ne opreste sadecretam sistemul drept complet. Toate ecuatiile si variabileleinteractioneaza perfect logic, dar ceva lipseste. In clipa aceeainaintarea nu ar fi posibila fara presupunere, fara intrebari, fara salasam loc multiplelor interpretari. Astfel filozofia completeaza si ajuta stiinta in clipele de impas. Una fara cealalta nu pot exista fara sa creeze un sistem de valori rigid (vezi mai jos). Coexistenta stiintei si filozofiei este necesara.
Religia
Religia este forma bruta a conoasterii metafizice. Ofera totul de-agata, exista raspuns pentru orice. Forma ei de exprimare este Ritualul.Este o forma de exprimare publica, exterioara. Religia este Concreta.Religia este cuantificabila la un set de actiuni si de motivatii specifice.Ofera liniste si pace sufleteasca omului, adorm in el intrebarile ce arputea sa-l chinuie oferindu-i raspunsuri dinainte pregatite
Religie, Filozofie -> Ştiinţă
Asadar iata-l pe om in centrul acestei probleme. Omul oscileaza necontenit intre fizic si metafizic, tinzand sa creada ca doar una din aceste cai este cea buna.
Aparentul conflict intre stiinta si religie apare deoarece aceste doua sunt forme ale cunoasterii extreme si au putine puncte in comun. Sunt atat extreme ca forme de cunoastere diferite, cat si extreme ele insele una fata dealta.Omul es te singurul lor punct comun, omul care oscileaza intre interior si exterior. Filozofia si poezia nu sunt in conflict deoarece auun punct comun - interiorul. Acestea se influenteaza reciproc, si isi ducviata in adancul sufletului uman. Acestea traiesc in gandurile omului, incontradictiile sale. Sa nu uitam ca totusi Religia si Stiinta au un punct comun - vizeaza cunoasterea Asadar orice contradictie intre acestea are izvorul intr-o incapacitate umana de a intelege complexitatea. Omul este incapabil de a ramane la mijloc si a traii cu contradictia. El nu accepta intrebari si framantari launtrice, de aceea nevoia de a lua o pozitie ferma. Omul doreste certitudinea, cu toate ca adevarul este un tel mult prea greu de atins.In aceste cazuri convingerea este cel mai folosit criteriu de selectare al"adevarului". Convingerea trebuie intarita si sprijinita prin consolidarea certitudinii - realizabila prin extremismul uneia din forme. Religia nu accepta stiinta, iar stiinta nu accepta religia. Daca s-ar lasa portitedeschise in religie ori stiinta certitudinea nu ar fi suficient de solida,omul dornic de ea fiind tentat sa evadeze - in fond nu el e tentat, cigandirea lui pe care el nu o poate suporta. Vrea sa-si inabuse glasul launtric, vrea neaparat sa-si omoare o bucata din personalitatea lui.
Antagonismul pentru omul mediocru e cea mai grea tortura posibila.Acest extremism apare ca o necesitate. Din aceast razboi fara sens apierdut cel mai mult stiinta, venind acum clipa razbunarii ei. Oamenii invoca crimele religiei in fata atator (acum evidente) certitudini stintifice, judecand astfel ca religia Nu mai e necesara si existenta ei doar ar putea periclita oricand viitorul umanitatii. Religia este un subiect pe care-l evitam acum cand stiinta ne copleseste cu glorioasele-i descoperiri.
vineri, 25 februarie 2011
Stiinta contra Religiei...Religia contra Stiintei
Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii.
Desi, dupa unii, ar exista o multime de fapte care depun marturie in favoarea creatiei, foarte multi oameni accepta evolutia. Cei care sprijina teoria evolutiei traiesc cu impresia ca ea este acum un fapt stiintific. Dar sa nu uitam ca in urma cu cateva secole se credea ca pamantul este plat. Acum s-a stabilit, cu toata certitudinea, ca el are forma sferica, oarecum. De asemenea, se credea ca pamantul este centrul universului. Noi stim astazi, mai presus de orice posibilitate de indoiala, ca pamantul este departe de-a fi undeva in centrul universului si ca el este acela care executa o miscare de revolutie in jurul soarelui. Avand in vedere ca insusi Charles Darwin, cel mai cunoscut aparator al evolutiei, a dat de inteles ca era constient de limitele teoriei sale si ca subiectul originii vietii ramane deschis pentru examinari ulterioare, e foarte posibil ca intreaga teorie evolutionista sa cada. Dovada de baza care le lipseste evolutionistilor este existenta unor forme de viata de tranzitie intre specii. Faptul ca teoria evolutionista emisa de Darwin nu poate fi sustinuta cu dovezi clare ii determina pe multi oameni de stiinta evolutionisti sa formuleze noi teorii. De pilda, unii dintre acestia, care sunt siguri ca viata n-ar fi putut sa apara spontan pe pamant, emit ideea speculativa ca ea trebuie sa fi provenit din spatiul cosmic. Dar aceasta nu face decat sa transfere problema originii vietii intr-un mediu si mai ostil (spatiul cosmic).
Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un “arbitru” moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Conchidem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se preocupa de domenii absolut distincte.
Raghina Andreea 10E
Raghina Andreea 10E
Stiinta si Religia
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua, stiinta si religia in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut “fraiele” modului in care se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de “bariera intelectuala” sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific. Doua exemple in acest sens ar fi : in primul rand e cazul lui Galileo Galilei caruia, capii bisericii catolice i-au impus sa-si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia Pamantului in Univers. In al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui Giordano Bruno, care a fost ars pe rug de catre inchizitori in anul 1600 pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina (pentru acesta, religiile nu erau decat un cumul de superstitii utile pentru tinerea sub control a popoarelor ignorante).
Stanica Nicoleta 10 E
Legatura dintre religie si stiinte.
Cand doamna ne-a spus care este tema am ramas uimiti si deja au venit intrebari de genul '' ce legatura sa aiba religia cu stiinta, cu fizica mai ales'' '' NU are nicio treaba la prima vedere .AM vrut sa fiu mai subiectica si sa ies din tipar astfel de data asta nu m-am inspirat deloc dupa Internet .. sunt cat se poate de subiectiva si imi dau cu parerea .. nu am de pierdut.. la fizica imi iau puncte chiar daca este corecta presupunerea mea chiar daca nu .. doamna de romana nu cred ca o sa citeasca deci nu ezit sa folosesc un limbaj cat mai colocvial . Religia .. este ceva abstract ceva in care credem fara a avea mereu o demonstratie .. in stiinte adesea exista ipoteze demonstratii si in final concluzii .. lucrurile sunt mai clare decat in religie cand ,daca ai puterea spirituala crezi fara a cere o dovada concreta. Dumnezeu a creat lumea, ne-a creat pe noi , a creat totul , datorita lui exista stiinta, daca nu exista apa? ce ar fi fost chimia? daca nu existau animale si plante ? biologie nu ar fi existat , daca nu era lumina?daca nu exista curent? ... datorita lucruilor pe care Dumnezeu le-a creat in prezent oamenii experimenteaza ... si experimenteaza ... datorita lui Dzeu si datorita religiei au aparut stiintele..In viata totul este ca un labirind ...in concluzie exista o sransa interferenta intre religie si fizica... Asa de final oare de ce reusim sa nu avem 2 si 3 la fizicA? datorita LUi ..in special ..! deci ... fizica si religia intotdeauna vor avea puncte comune . Dumitrana Ruxandra!
Legatura dintre stiinta si religie
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionsti.
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului.
Pentru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei Maria, Invierea lui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura stiintifica.
Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un “arbitru” moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Concluzia ,ar fii ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se preocupa de domenii absolut distincte.
Stavrica Florentina Alina 10E
Stavrica Florentina Alina 10E
Razboiul Stiinta-Religie
Este conflictul dintre ştiinţă şi religie autentic, sau fals?
După calculul probabilităţii, există doar patru alternative:
Pentru cazurile 1 şi 2: dacă una din ele ar fi Adevăr iar cealaltă Minciună, (şi invers) conflictul ar fi categoric autentic: e lupta adevărului contra minciunii. Dacă (pentru cazul 3), ambele ar fi Minciună, conflictul ar fi la fel de autentic, ambele minciuni luptând pentru credibilitate. Dar dacă ambele ar fi Adevăr, atunci conflictul ar fi cu totul fals.
Concluzia la care am ajuns treptat este că acest conflict dintre Ştiinţă şi Religie, în fond e cu totul fals; şi totuşi, într-o măsură impresionantă, e autentic. Sună paradoxal?
Un război nedrept, indiferent care din cele două l-ar provoca. În spatele conflictului fals dintre ştiinţă şi religie stă o neînţelegere: faptul că ambele abordează aceeaşi realitate, dar din două unghiuri diferite, din perspectiva a două moduri de gândire diferite. “Cea mai mare bătălie între creştinism şi ştiinţa modernă”, spunea Cornelius Van Til, „nu se dă în jurul numărului mare de fapte, ci în jurul principiilor care controlează felul în care lucrează ştiinţa, a principiilor care interpretează faptele. Bătălia se duce în domeniul filosofiei ştiinţei !”
Şi, ca şi când n-ar fi de ajuns răul acestei confuzii, deasupra ei se opinteşte încă un război străvechi, de data aceasta unul autentic. Motivul celui de-al doilea război însă nu e neînţelegerea, ci orgoliu şi intenţii oculte. Din totdeauna a existat o pornire împotriva divinităţii. Ideea liberării spiritului uman de controlul Cuiva superior a alimentat o revoltă care-şi are obârşia înainte de a se naşte ştiinţa. Iar când ştiinţa şi-a făcut intrarea în lume, spiritele libere au şi întronat-o ca substitut pentru Dumnezeu.
Badea Mihaela 10 E
Conexiunea dintre stiinta si religie
In opinia mea, STIINTA si RELIGIA decurg din aceeasi dragoste radicala pentru adevar, care se afla in centrul existentei noastre. Datorita originii lor comune, nu le putem permite sa mearga pe cai separate.
Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.
Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.
Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.
Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.
Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.
STIATI CA ? Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang -ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.
Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.
Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.
Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.
Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.
Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.
STIATI CA ? Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang -ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.
Moise ne explica mai departe ca << pamantul era pustiu si gol >>, el deja a facut un salt mare de la aparitia Universului pana la crearea pamantului, ca planeta in jurul unei stele.
Cum s-a creat pamantul in jurul Soarelui - aceasta explica stiinta contemporana. Moise stia mai multe despre istoria Terrei nu si a celorlalte galaxii care au evoluat din Big-Bang.
Faptul ca deasupra pamantului era intuneric, aceasta inseamna ca pamantul abia se crease, sau in acest timp se forma, era un amestec de materie si de gaze, nu se putea delimita o atmosfera, iar privit din spatiu firesc ca era scufundat in intuneric.
Moise mai explica ca acest intuneric era situat deasupra adancului acoperit cu ape. Aici ar exista mai multe interpretari : pentru Moise nu erau cunoscute clar cele trei stari de agregare ale substantei, deci nu putem sti ce a numit el apa.
Manolache Antonio-Claudio 10 E
Spaţiul şi timpul, intervale situate în drumul omului către Dumnezeu
Este cu atât mai semnificativ faptul că teologia receptează spaţiul şi timpul nu doar într-o manieră existenţială, cum, este adevărat, în mod remarcabil o face fenomenologia. Teologia ortodoxă nu receptează spaţiu-timpul doar în maniera fizicii recente, deşi este remarcabil că face consideraţii clare privind contingenţa spaţiului şi timpului care se regăsesc, în forme simbolice, chiar în modelele fizicii recente (este vorba de gravitaţia cuantică cu bucle sau de teoria stringurilor, modele ce sugerează că spaţiu-timpul ar fi "fabricate" din constituenţi elementari de dimensiuni Plank) . Teologia ortodoxă abordează şi timpul, şi spaţiul în ordine spirituală, dezvăluind relevanţa pe care acestea o au în raportarea omului la semeni şi la Dumnezeu şi în planul mai cuprinzător al mântuirii. Părintele Stăniloae, de exemplu, exprimând sintetic gândirea patristică răsăriteană, arată că spaţiul şi timpul sunt privite ca realităţi existenţiale, dar ca intervale (în forma duratei pentru timp şi a distanţei pentru spaţiu) destinate să fie parcurse de om, în timpul vieţii, în mişcarea lui nu atât fizică, ci mai ales spirituală prin Creaţie, în drumul lui către comuniunea cu semenii şi cu Dumnezeu. Timpul este "interval între chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru" , iar spaţiul este o "formă a relaţiei" între Dumnezeu şi oameni, formă ce face posibilă mişcarea persoanelor între ele, şi, prin aceasta, şi spre Dumnezeu, "întrucât Dumnezeu nu poate fi găsit în afara comuniunii cu alte persoane" . stanica nicoleta
Relatia stiinta-religie, relatie de opozitie sau complementara??
Stiinta este un mod de a sti, de a cauta adevarul cu ajutorul criticii (Popper), iar salvarea (mantuirea) omului se obtine intreband, de aceea, este "mai grav a nu te intreba despre existenta lui Dumnezeu decat a nu crede in El". Dar stiinta escamotand intelepciunea in numele cunoasterii, are nevoie de etica.Religia, Dumnezeu, este semnificatie nu referinta, este cunoastere prin credinta si nu prin ratiune, Dumnezeu fiind al inimii si nu al ratiunii. Plecand de la adevarul ca ceea ce este afectiv este si real, St. Lupasco considera ca afectivitatea este egala cu absolutul; Destinul istoric al omului este de a epuiza ideea de Dumnezeu (Cioran) si indiferent de este sau nu credincios, cu Dumnezeu omul trebuie sa aiba o relatie. Deci, a cauta argumente pentru a crede este pana la urma "a nu mai crede sau a falsifica argumentele in scopul de a crede";
Dumnezeu este transcendentizarea imanentei si imanentizarea transcendentei (Levinas, Buber); Dumnezeu fiind peste tot si nici intr-un loc, a sti si a lupta a-L gasi exprima dorinta de perfectiune a omului, viata sa spirituala fiind caracterizata prin cautarea permanenta a desavarsirii. Omul, constient de spiritul sau este o fiinta, este, in esenta, ceea ce cauta, deoarece esenta fiintei este constientizarea limitelor omului si efortul de a depasi aceste limite; in final, omul ce a nu trecut prin religie este un handicapat spiritual, omul areligios fiind gol pe dinauntru, fiind steril ca transcedenta.
Interrelatia stiinta-religie
Religia nu exclude cunoasterea (stiinta) cat timp Iisus a spus oamenilor sa cunoasca adevarul pentru a deveni slobozi. in final, religia da sens stiintei.
Radacina comuna a religiei si stiintei este misterul, Dumnezeu fiind mister, iar cunoasterea (stiinta) izvorand din lupta omului cu limitele ratiunii sale.
Credinta lasa deci deschisa calea stiintei, transumanul, in final, "facand din obiectivitatea subiectiva a stiintei si din subiectivitatea obiectiva a religiei o unitate ce se apropie de sacru" (Basarab Nicolesco).
Deci, intre stiinta si religie nu poate fi un maniheism absolut deoarece: - omul traieste dupa spirit in stiinta;
- stiinta obliga la angajare morala;
- morala superioara este aceea raportata la absolut, la perfectiunea lui Dumnezeu;
- iar progresul vietii umane si sociale rezultaa din cuplarea ratiunii cu spiritul, a stiintei cu religia.
GAGEANU NICOLETA 10E
joi, 24 februarie 2011
Dialogul dintre credinta si stiinta
Originea lumii reprezinta unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Atat stiinta cat si religia ofera raspunsuri cu privire la originea lumii si respectiv originea noastra.
Dialogul intre stiinta si religie a existat. Omul intodeauna si-a pus intrebari si a fost fascinat de tot ceea ce-l inconjoara, a cautat raspunsuri si explicatii. Pe masura ce intelegea cate ceva, apareau din nou intrebari, chiar mai multe decat daca n-ar fi inteles. Numarul lor a crescut, dar s-au si adancit.
Istoria cunoasterii, fie ea materiala sau spirituala, a cunoscut un progres in cautarea sensurilor.
Adeseori in istorie dogma si institutia numita Biserica au limitat accesul la un altfel de cunoastere. Astfel s-a dorit ca omul sa cunoasca partea spirituala neglijand-o sau chiar blamand-o pe cea materiala. Insa in ultimele secole dialogul dintre cele doua s-a intensificat, ducand la o explozie stiintifica. Revigorarea dialogului dintre stiinta si religie a facut parte dintr-un proces general, menit sa intelegem lumea prin ambele modalitati de cunoastere, oferit atat de religie cat si de stiinta.
Istoria cunoasterii, fie ea materiala sau spirituala, a cunoscut un progres in cautarea sensurilor.
Adeseori in istorie dogma si institutia numita Biserica au limitat accesul la un altfel de cunoastere. Astfel s-a dorit ca omul sa cunoasca partea spirituala neglijand-o sau chiar blamand-o pe cea materiala. Insa in ultimele secole dialogul dintre cele doua s-a intensificat, ducand la o explozie stiintifica. Revigorarea dialogului dintre stiinta si religie a facut parte dintr-un proces general, menit sa intelegem lumea prin ambele modalitati de cunoastere, oferit atat de religie cat si de stiinta.
Astronomia este una dintre cele mai vechi stiinte. Pe teritoriul tarii noastre se afla celebrele sanctuare dacice de la Sarmizegetusa, o replica a mult mai celebrului sanctuar de la Stonehenge. Aceste monumente sunt dovezi incontestabile ale cunostintelor astronomice si deopotriva, temple dedicate zeitatilor, puterii divine.
In secolul XV, episcopul transilvanean Ioan Vitez s-a ocupat atat de literatura, arta, muzica, cat si de astronomie. Tot el a infiintat primul observator astronomic din Romania.
Omul s-a aflat intotdeauna intr-o permanenta cautare a adevarului, fie pe cale spirituala cat si pe cea materiala. Stiinta ofera raspunsuri cu privire la natura fizica, pe cand religia ofera invataturi, o educatie religios-morala etc. Stiinta si religia formeaza astfel un intreg ce face parte din cultura noastra.
pirvu mihaela
conflictul dintre stiinta si religie
De-a lungul istoriei au existat diferite conceptii si idei care au dus la un conflict intre stiinta si religie.
Ar trebui sa intelegem din aceasta “disputa” intre stiinta si religie ca prima nu trebuie sa se amestece in domeniul credintei, dar nici invers. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, ca si inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii. Practic stiinta si religia reprezinta doua modalitati de cunoastere.
Ar trebui sa intelegem din aceasta “disputa” intre stiinta si religie ca prima nu trebuie sa se amestece in domeniul credintei, dar nici invers. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, ca si inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii. Practic stiinta si religia reprezinta doua modalitati de cunoastere.
Probabil unul din cele mai cunoscute conflicte dintre stiinta si religie este provocat de facerea lumii. Adesea intalnim discutii despre evolutionism sau creationism. Creationismul, denumit impropriu teorie, se refera la indivizi care accepta afirmatii prin credinta, nu prin metode stiintifice. Creationismul nu poate fi contestat in mod stiintific pentru ca nu este formulat. Nu a fost experimentat. Nu a fost observat, nu s-au facut analize si observatii prin modul empiric de a testa o teorie. Asadar, creationismul ramane o credinta.
Stiinta si religia abordeaza uneori aceleasi probleme, insa in moduri total diferite. Omul ar trebui sa inteleaga ca stiinta nu neaga religia ci cauta raspunsuri la unele intrebari existentiale, dar intr-un mod rational si empiric. Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii.
Stiinta si religia abordeaza uneori aceleasi probleme, insa in moduri total diferite. Omul ar trebui sa inteleaga ca stiinta nu neaga religia ci cauta raspunsuri la unele intrebari existentiale, dar intr-un mod rational si empiric. Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii.
pirvu mihaela
Ce este stiinta?
Stiinta se clasifica in doua mari dimensiuni: experimentul si teoria. In experiment se cauta o informatie, iar in teorie se dezvolta modele care explica ceea ce se observa.
In mod empiric, teoriile stiintifice sunt obiective si verificabile empiric. Aestea sunt predictii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate.
Insa realismul stiintific defineste stiinta in termeni ontologici: stiinta incearca sa identifice fenomene si entitati, fortele care le cauzeaza, mecanismele prin care ele exercita aceste forte, si sursele acelor forte in sensul structurilor interne ale acestor fenomene si entitati.
Pozitivismul este o forma a empirismului, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorita stransei legaturi intre acesti termeni, sunt deseori folositi ca sinonime.
Ce este religia?
Cuvantul religie provine din limba latina, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din re-ligio, insemnand a lega, a reconecta, a face legatura cu Dumnezeu.
Insa religia nu se ocupa doar cu legatura dintre om si Dumnezeu. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au incercat sa explice universul si fenomenele naturale folosind zei si atribuindu-le forte supranaturale. Aceste religii primitive erau intemeiate de oameni primitivi si foloseau primitivilor. Astazi acestea sunt diferite fata de primele religii.
Mai mult, religia reprezinta si un sistem de cautare a scopului sau intelesului vietii.
Diferente intre stiinta si religie
Cele doua domenii sunt total paralele, insa se intersecteaza undeva: in discutiile referitoare la originea si crearea lumii. Loc de unde porneste conflictul.
Oamenii de stiinta nu predind niciodata a fi in posesia adevarului absolut. Toate teoriile stiintifice sunt susceptibile de a fi falsificate daca apar noi dovezi. Tocmai aici este cheia evolutiei. Chiar si cele mai fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte daca observatiile noi sunt inconsistente cu ele. Stiinta nu este dogmatica si iar rezultatele cercetarii stiintifice sunt falsicabile: se pot testa si se poate verifica validitatea lor. In religie, lucrurile stau altfel. Afirmatiile religioase nu pot fi falsificate pentru ca nu pot fi cercetate. Ele tin pur si simplu de credinta.
Stiinta este defapt o metoda folosita pentru a acumula cunostinte, nu de ordin spiritual, ci stiintific.
Exista o credinta populara gresita, cum ca stiinta ofera raspunsuri la toate intrebarile. Defapt, stiinta ofera raspunsuri doar la problemele care tin de realitatea fizica, nu si de cea spirituala.
Afirmatiile stiintifice si cele religioase vizeaza domenii diferite ale existentei sau experientei umane. Teoria creatiei din Bibile tematizeaza raportul dintre Dumnzeu, lume si om, insa nu si stiinta despre natura observabila (empirica) a lucrurilor.
Patrascu Mihaela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)