joi, 24 februarie 2011

conflictul dintre stiinta si religie


De-a lungul istoriei au existat diferite conceptii si idei care au dus la un conflict intre stiinta si religie.
Ar trebui sa intelegem din aceasta “disputa” intre stiinta si religie ca prima nu trebuie sa se amestece in domeniul credintei, dar nici invers. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, ca si inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii. Practic stiinta si religia reprezinta doua modalitati de cunoastere.
Probabil unul din cele mai cunoscute conflicte dintre stiinta si religie este provocat de facerea lumii. Adesea intalnim discutii despre evolutionism sau creationism. Creationismul, denumit impropriu teorie, se refera la indivizi care accepta afirmatii prin credinta, nu prin metode stiintifice. Creationismul nu poate fi contestat in mod stiintific pentru ca nu este formulat. Nu a fost experimentat. Nu a fost observat, nu s-au facut analize si observatii prin modul empiric de a testa o teorie. Asadar, creationismul ramane o credinta.
Stiinta si religia abordeaza uneori aceleasi probleme, insa in moduri total diferite. Omul ar trebui sa inteleaga ca stiinta nu neaga religia ci cauta raspunsuri la unele intrebari existentiale, dar intr-un mod rational si empiric. Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii.
pirvu mihaela

4 comentarii:

  1. eu cred ca parerile sunt impartite si de cele mai multe ori se afla intr-un conflict acerb… Si asta cred eu in primul rand datorita faptului ca ambele tabere, atat credinciosii cat si oamenii de stiinta pleaca de la premisa ca ei au dreptate, ca ei detin adevarul aboslut si ceilalti nu. Acest conflict va exista cat va fi acest pamant daca cele doua tabere nu vor avea atitudinea onesta de a recunoaste ca sunt lucruri adevarate si in cealalta tabara, dar si ca in tabara lor sunt elemente care trebuie reevaluate cu mai multa grija.

    Pentru a intelege mai bine as dori sa va dau doar un simplu exemplu. Toti am auzit de Isaac Newton, toti stim care au fost descoperirile lui, si ce implicatii au avut acestea in stiinta. Totusi nu multi stiu ca Newton a avut si anumite presupuneri pe care el le considera stiintifice si care totusi s-a demonstrat ca nu sunt( ex: Natura timpului – Newton credea ca timpul este absolut, pe cand Einstein a demonstrat ca este relativ).Acesta este doar un exemplu.

    Acum sa ne imaginam doua tabere care se afla in conflict. O tabara care sustine ca Newton a avut dreptate in totalitate, iar alta care sustine ca el s-a inselat in totalitate. Cat credeti ca va tine aceste conflict? Eu cred ca pana cand nu isi vor deschide ochii sa vada atat elementele gresite ale taberei lor, cat si elementele adevarate ale celeilalte tabere.

    Cam asa vad eu conflictul dintre stiinte si religie, si mai ales pe tema creationism evolutionism. Modelul de conflict ipotetic care l-am propus mai sus, este exact ceea se intampla in cazul lui Darwin. Pe de o parte crestinii spun: ” Darwin s-a inselat in totalitate”. iar pe de alta, evolutionistii afirma ca el a avut dreptate in totalitate.

    Ca si crestina, m-am tot intrebat:
    ” Cum se poate ca acum sa fie atatea rase de oameni, de culori diferite, de staturi diferite, daca Dumnezeu l-a creat doar pe Adam?” Analizand descoperirle lui Darwin, referindu-ma mai ales la descoperirle cintezoilor din insule, pot concluziona ca este aceeasi situatie, si anume, ca vietuitoarele au capacitatea de a se adapta in functie de clima, hrana si mediul inconjurator. Pentru mine asta este o dovada a unei Inteligente superioare, care nu sa chinuit sa creeaze vietuitoarele cu capacitatea de adaptare, asa cum ne chinuim noi oameni sa facem roboti, care sa se adapteze.

    Avand in vedere doar acest aspect, ca si crestina, mi-as dori ca si ceilalti crestini sa aiba onestitatea de a nu mai arunca cu namol in Darwin in privinta aspectelor in care a avut dreptate.

    Pe de alta parte, tabara evolutionista, pleaca de la niste premise concrete, corecte, palpabile, si anume cele mentionate mai sus, si generalizeaza totul atat de usor, dand dovada de o credinta mai mare ca majoritatii crestinilor. Eu cred ca numai in evolutionist adevarat poate admite ca teoria lui Darwin are lacune, care pot pune sub semnul intrebarii viziunea lui, ca de altfel numai un crestin adevarat poate admite ca religia numita crestinism astazi are multe lacune, este o struto-camila aflata la polul opus fata de religia promovata de Iisus, este o religie care a asimilat elemente din paganism carora le-a dat denumiri crestine, rezultatul fiind un sincretism religios.

    Ar fi multe de spus, si mai multe de aflat…

    Indiferent de ce tabara suntem tb sa recunoastem ca adevarul este progresiv, ca in conditiile noastre limitate nu putem avea o viziune obiectiva, ca nu putem analiza ratiunea, deoarece aceasta o facem prin intermediul ratiunii. Deaceea avem nevoie de un scop si un tel mai inalt de stratul de ozon al acestei lumi. Avem nevoie de Dumnezeu si nu de religie, deoarece religia este un zid intre om si Dumnezeu.

    Stiinta si religie in conflict? Chiar deloc. Gandindu-ma doar la un episod din viata lui Faraday, imi place cum dupa momentul studiului Bibliei inainte de culcare, cu cateva zile inainte de descoperirea inductiei electromagnetice spune:

    “Doamne, doresc sa fiu de folos omenirii… Doamne sunt slujitorul Tau.”

    RăspundețiȘtergere
  2. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

    RăspundețiȘtergere
  3. conflictul dintre stiinta si religie cred ca nu ar trebuii sa existe

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. De aceea, de-a lungul timpului stiinta si religia au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.
    GAGEANU NICOLETA 10E

    RăspundețiȘtergere