Intreaga existenta umana este caracterizata de o tendinta unica -vointa de a cunoaste .Intregul univers uman se zbate pentru a iesi la lumina. Atat la nivel individual cat si la nivel universal, agonia cunoasterii este evidenta. Omul se naste in bezna, in totala necunoastere, si de la primii ani din viata incearca sa inteleaga si sa interpreteze totul, ravneste iesirea la lumina. Omul tinde sa organizeze si sa gaseasca logica in tot ceea ce-l inconjoara. Tendinta de organizare si clasificare e specifica fiintelor, e specifica elementelor caracterizate de o entropie negativa. Luand entropia in ecuatie automat afirmam ca omul este o fiinta ce lupta impotriva mersului timpului,importiva haosului (oare un element iesit din haos poate sa actioneze impotriva acestuia?).
Ştiinţa
Totul este clar, evident, neinterpretabil, rigid. Forma bruta acunoasterii universului fizic. Este o forma de cunoastere publica,exterioara. Ofera raspunsuri. Stiinta este Concreta. Totul este perfect cuantificabil, fiecare cuanta fiind perfect explicata de o serie de legi care se leaga intre ele facand posibila existenta ansamblului. De aici Logica. Logica nu permite eroarea, nu permite presupunerea. Stiinta este perfect logica. Dar cunoasterea prin logica si sensul ei rigid merge pana la un punct. Stiinta are limitele ei, inaintarea in acest domeniu fiind anevoioasa si dupa toate probabilitatile infinita. Universul sta drept dovada vie a incapacitatii stiintei de a intelege totul. Si totus iinaintarea in stiinta nu poate fi posibila daca ea ar fi ghidata doar de logica. Inevitabil stiinta se ciocneste de erori sau ambiguitati unde in mod necesar este nevoita sa faca compromisuri, aproximari. Din clipa Aceea logica dispare, filozofia luandu-i locul.
Filozofia
Este o cale de a cunoaste universul fizic. Maleabila, interpretabila,deschisa, se bazeaza pe intrebari si presupuneri care se completeazareciproc. Filozofia este Abstracta. Logica exista, dar in forma ei deschisa. Este o forma de exprimare interioara omului, intrebarile pecare le pune avand rezonanta maxima doar in sufletul individului.Filozofia completeaza stiinta. Stiinta in clipa stagnarii se ciocneste de filozofie, la fel cum filozofia se opreste acolo unde stiinta este fermasi clara. Filozofia traieste prin intrebari si contradictii. Intodeaunaexista o variabila care lipseste, in orice sistem mai lipseste o ecuatie.Simtim ca ne apropiem de adevar, si totusi logica ne opreste sadecretam sistemul drept complet. Toate ecuatiile si variabileleinteractioneaza perfect logic, dar ceva lipseste. In clipa aceeainaintarea nu ar fi posibila fara presupunere, fara intrebari, fara salasam loc multiplelor interpretari. Astfel filozofia completeaza si ajuta stiinta in clipele de impas. Una fara cealalta nu pot exista fara sa creeze un sistem de valori rigid (vezi mai jos). Coexistenta stiintei si filozofiei este necesara.
Religia
Religia este forma bruta a conoasterii metafizice. Ofera totul de-agata, exista raspuns pentru orice. Forma ei de exprimare este Ritualul.Este o forma de exprimare publica, exterioara. Religia este Concreta.Religia este cuantificabila la un set de actiuni si de motivatii specifice.Ofera liniste si pace sufleteasca omului, adorm in el intrebarile ce arputea sa-l chinuie oferindu-i raspunsuri dinainte pregatite
Religie, Filozofie -> Ştiinţă
Asadar iata-l pe om in centrul acestei probleme. Omul oscileaza necontenit intre fizic si metafizic, tinzand sa creada ca doar una din aceste cai este cea buna.
Aparentul conflict intre stiinta si religie apare deoarece aceste doua sunt forme ale cunoasterii extreme si au putine puncte in comun. Sunt atat extreme ca forme de cunoastere diferite, cat si extreme ele insele una fata dealta.Omul es te singurul lor punct comun, omul care oscileaza intre interior si exterior. Filozofia si poezia nu sunt in conflict deoarece auun punct comun - interiorul. Acestea se influenteaza reciproc, si isi ducviata in adancul sufletului uman. Acestea traiesc in gandurile omului, incontradictiile sale. Sa nu uitam ca totusi Religia si Stiinta au un punct comun - vizeaza cunoasterea Asadar orice contradictie intre acestea are izvorul intr-o incapacitate umana de a intelege complexitatea. Omul este incapabil de a ramane la mijloc si a traii cu contradictia. El nu accepta intrebari si framantari launtrice, de aceea nevoia de a lua o pozitie ferma. Omul doreste certitudinea, cu toate ca adevarul este un tel mult prea greu de atins.In aceste cazuri convingerea este cel mai folosit criteriu de selectare al"adevarului". Convingerea trebuie intarita si sprijinita prin consolidarea certitudinii - realizabila prin extremismul uneia din forme. Religia nu accepta stiinta, iar stiinta nu accepta religia. Daca s-ar lasa portitedeschise in religie ori stiinta certitudinea nu ar fi suficient de solida,omul dornic de ea fiind tentat sa evadeze - in fond nu el e tentat, cigandirea lui pe care el nu o poate suporta. Vrea sa-si inabuse glasul launtric, vrea neaparat sa-si omoare o bucata din personalitatea lui.
Antagonismul pentru omul mediocru e cea mai grea tortura posibila.Acest extremism apare ca o necesitate. Din aceast razboi fara sens apierdut cel mai mult stiinta, venind acum clipa razbunarii ei. Oamenii invoca crimele religiei in fata atator (acum evidente) certitudini stintifice, judecand astfel ca religia Nu mai e necesara si existenta ei doar ar putea periclita oricand viitorul umanitatii. Religia este un subiect pe care-l evitam acum cand stiinta ne copleseste cu glorioasele-i descoperiri.
Foarte frumos!!!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergerefrumos mada....pup:x
RăspundețiȘtergere